Povestea femeii care vedea dragoni pe chipurile celor din jur. Cum i-a învins

”Percepea şi recunoştea feţele, însă după câteva minute acestea se întunecau, urechile se lungeau şi se ascuţeau, nasul se transforma într-un bot proeminent, pielea devenea reptiliană, iar ochii se transformau într-un galben, verde, albastru sau roşu intens”, au notat într-un jurnal de specialitate oamenii de ştiinţă care s-au ocupat de caz.

Femeia în vârstă de 52 de ani suferea de o tulburare psihiatrică numită prosopometamorphopsia şi care duce la distorsionarea imaginii feţelor. Cercetătorii nu au înţeles cum apar aceste halucinaţii. Ei au realizat mai multe teste, printre care RMN-uri, electroencefalograme şi alte examinări neurologice, dar şi analize de sânge. Din toate rezulta că este sănătoasă.

• Cum ne ajută Inteligența Artificială să înțelegem mai bine virusurile?
• Oamenii fabricau arme mortale chiar și în urmă cu 300.000 de ani

”Vedem cu ochii, dar vedem în egală măsură şi cu creierul”, spune neurologul britanic Oliver Sacks. Eu suferă la rândul său de o tulburare similară. Mai exact, el nu recunoaşte formele care alcătuiesc chipul unei persoane.

Cercetătorii nu ştiu în continuare cum apare prosopometamorphopsia, însă au stabilit faptul că anumite droguri cu efecte halucinogene pot induce o astfel de tulburare, precum şi atacurile sau tumorile cerebrale care afectează anumite regiuni ale creierului. O astfel de regiune este crezută a fi girusul fusiform, o circumvoluţie extrem de lungă care se extinde de-a lungul feţei inferioare a lobilor temporal şi occipital. Acesta este asociat cu recunoaşterea feţelor. Leziuni ale girusului fusiform îi pot face pe oameni să aibă halucinaţii sau să nu recunoască feţe.

Chiar şi aşa, halucinaţiile femeii erau extrem de neobişnuite, fiind foarte specifice. După numeroase încercări, medicii au descoperit că medicament folosit pentru demenţă a ”învins” dragonii. Acesta se numeşte rivastigmină şi ajută organismul să sintetizeze neurotransmiţătorul acetilcolină implicat în procesul de învăţare şi memorare.

Sursă: Science Alert